Rugaciune pentru Sinele Meu-lectura Adrian Moldovan

Hoinar

O clipa tinu noaptea, cat tin noptile de vara, cand intunericul e numai
o strangere de aripi a luminii.Si totusi,indata ce se trezi, fluturul, in
racoara umeda a diminetii, i se paru ca dormise de cand lumea;
de aceea zise in sine banuind:  ,,Ce  Dumnezeu rasare soarele atat de
tarziu!" Dar, ca si cum Dumnezeu i-ar fi facut pe voie, deodata se
resfira din inalt manunchiul stralucitor al razelor de soare,si
peste campie navali un val de aur.
ARIANA MARIA POPOVICI!!

Cantaretul

E de neam! Intre toate lighioanele lumii,gandeste el,nu era alta care sa aiba stramosi mai alesi
si mai de vita.Pamatul era o nimica toata,un bot de huma ce orbecaia fara de nici capatai prin
vazduh, cand neamul lor greieresc isi ridica osanalele lui insusi,sub frunzele uriase din cari astazi
nici macar urme n-au ramas.Ei biruisera vremea,
-dainuiau stapani in lung si-n lat, ca si pe atunci.Chiar un strabunic al lui,cu mii de
ani inainte, fusese cantaret in cuptorul brutariei lui Por-Imarat.
CU DRAG ARIANA MARIA POPOVICI