o strangere de aripi a luminii.Si totusi,indata ce se trezi, fluturul, in
racoara umeda a diminetii, i se paru ca dormise de cand lumea;
de aceea zise in sine banuind: ,,Ce Dumnezeu rasare soarele atat de
tarziu!" Dar, ca si cum Dumnezeu i-ar fi facut pe voie, deodata se
resfira din inalt manunchiul stralucitor al razelor de soare,si
peste campie navali un val de aur.
ARIANA MARIA POPOVICI!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu